Diagnoza DTC începe cu citirea codului împreună cu starea lui, cu datele înghețate din momentul apariției și cu condițiile în care monitorul a rulat. Măsurăm apoi circuitul cu multimetrul și cu osciloscopul, ca să știm dacă defectul este electric sau functional. La predare primiți fișa cu codurile citite, cu valorile măsurate și cu explicația motivului pentru care un cod a fost șters sau păstrat.
Un client ajunge cu martorul aprins, cu un cod citit în altă parte și cu o listă de piese schimbate fără rezultat. Povestea obișnuită sună astfel: s-a schimbat senzorul, codul a revenit după câteva zile, iar acum mașina are un alt simptom peste cel dinainte. Alteori martorul se aprinde doar la drum lung, la temperatură de afară ridicată, și dispare singur după o oprire de noapte. În ambele situații avem nevoie de condițiile exacte în care a apărut codul, fiindcă un cod fără context se interpretează greșit.
Notăm simptomul cu cuvintele clientului, regimul în care apare și temperatura de afară din acea zi. Întrebăm ce lucrări s-au făcut în ultimele luni, inclusiv schimbul de baterie, pentru că o deconectare lasă module fără adaptări și produce coduri care nu au legătură cu un defect real. Cereți să ni se spună dacă mașina a stat mult cu bateria descărcată, fiindcă tensiunea scăzută la pornire lasă urme în memoria mai multor module.
Un cod DTC este o etichetă pe care calculatorul o scrie când o condiție de monitorizare iese din limite, iar structura lui are o literă și patru cifre. Litera arată sistemul: P pentru grupul motopropulsor, C pentru șasiu, B pentru caroserie și U pentru rețeaua de comunicație dintre module. Prima cifră arată dacă definiția este comună pentru toți producătorii sau specifică unui producător, iar cifrele următoare descriu circuitul sau funcția monitorizată. Două coduri cu aceeași cifră finală au adesea aceeași zonă de verificare.
Multe coduri au și un subcod, care descrie mai precis tipul defectului: circuit întrerupt, scurt la masă, valoare în afara plajei sau performanță sub așteptări. Un cod care spune circuit întrerupt se verifică altfel decât unul care spune performanță, chiar dacă ambele indică același senzor. Citim subcodul și byte-ul de stare din calculator, pentru că acolo se vede dacă defectul este prezent acum sau a fost memorat cândva. Fără subcod, discuția despre piesa vinovată rămâne o presupunere.
Calculatorul ține pentru fiecare cod o stare, iar starea se schimbă pe măsură ce monitorul rulează. Un cod activ înseamnă că testul a eșuat la ultimul ciclu de verificare, un cod memorat înseamnă că testul a eșuat dar acum trece, iar un cod în așteptare apare la prima eșuare și se confirmă doar dacă eșecul se repetă. Codul permanent rămâne în memorie până când monitorul îl validează de mai multe ori la rând, indiferent de ștergere. De aceea ștergerea nu rezolvă un defect, doar ascunde temporar urma lui.
Citim starea fiecărui cod înainte de a șterge ceva, iar dacă un cod este permanent, ștergerea nu îl scoate din memorie și nu ajută la nimic. Un cod în așteptare care apare și dispare arată un defect intermitent, iar intermitența cere verificarea contactelor înainte de a discuta despre senzor. Notăm în fișă starea fiecărui cod, fiindcă la următoarea vizită comparația dintre stări arată dacă lucrarea a schimbat ceva.
Împreună cu codul, calculatorul salvează un set de valori din momentul eșecului: turația, sarcina motorului, temperatura lichidului, viteza, presiunea din galerie și tensiunea bateriei. Aceste date se numesc date înghețate și sunt cea mai bună urmă pe care o avem când mașina ajunge în atelier fără simptom. Dacă datele arată o turație de ralanti, verificăm traseul de ralanti, iar dacă arată sarcină mare, verificăm partea de presiune și de alimentare. Un cod fără date înghețate se investigă prin reproducerea simptomului.
Reproducerea simptomului se face pe un traseu ales dinainte, cu parametrii selectați în interfață și cu o coloană de timp, ca să vedem ordinea în care apar valorile. Urmărim care parametru iese primul din plajă, pentru că el arată cauza, iar codurile care apar după el sunt consecințe. La un cod de amestec, de exemplu, citim întâi masa de aer și abia apoi corecțiile, fiindcă o valoare de aer greșită produce corecții mari în amonte.
Codurile din prima grupă au definiții comune, cunoscute de orice tester, în timp ce codurile din grupele următoare sunt definite de producător și pot avea sensuri diferite de la o marcă la alta. Pe aceeași mașină, un cod cu aceeași cifră poate însemna un lucru la motor și altceva la un modul de caroserie. De aceea citim codurile cu descrierea din baza de date a producătorului, iar dacă descrierea lipsește, lucrăm cu parametrii live și cu măsurători. O listă de coduri tradusă aproximativ produce piese schimbate degeaba.
La mașinile care folosesc protocolul de diagnoză extins, citim și datele de identificare ale modulului, plus versiunea de software, pentru că unele coduri sunt legate de o versiune cu eroare cunoscută. Dacă versiunea de software este veche, ordinea corectă este actualizarea, apoi recitirea codurilor, fiindcă actualizarea poate schimba pragul unui monitor. Notăm versiunea în fișă, ca să știm pe ce software s-a făcut diagnoza.
Ordinea de verificare începe cu alimentarea și cu masa, iar semnalul se măsoară după ele, pentru că un senzor corect alimentat greșit dă valori care par plauzibile. Măsurăm tensiunea de alimentare la senzor cu contactul pus și în sarcină, apoi cădem tensiunea pe fir comparând capetele, nu doar valoarea din mufă. Verificăm masa cu o probă de sarcină, fiindcă un fir de masă oxidat arată bine la multimetru și cade la câțiva amperi. Abia după aceste două etape măsurăm semnalul, cu senzorul conectat.
Pentru semnal folosim osciloscopul atunci când avem un semnal variabil, pentru că acolo se vede forma, nu doar media. Un senzor de poziție cu o cădere scurtă de semnal dă o medie corectă la multimetru și o eroare clară pe osciloscop. Pentru semnalele lente, cum ar fi temperatura, este suficientă o comparație între valoarea citită în parametri live și valoarea măsurată cu sonda, la aceeași temperatură. Diferența dintre cele două arată eroarea senzorului sau a cablajului.
O parte bună din codurile pe care le vedem provine din tensiunea de alimentare, iar eticheta lor trimite la un senzor care funcționează bine. O baterie obosită lasă modulele să pornească cu tensiune mică, iar primele teste care eșuează sunt cele de circuit. Verificăm tensiunea la pornire, căderea pe cablul de masă dintre motor și caroserie și starea bornelor, apoi recitim codurile după un ciclu complet. Multe coduri dispar după remedierea alimentării și nu mai revin.
Contactele oxidate din mufe produc exact simptomele unui senzor defect: valoare care sare, cod intermitent și revenire după o denivelare. Desfacem mufa, verificăm papucii, tensiunea de contact și urmele de apă, apoi măsurăm din nou. Un contact care se încălzește lasă o urmă de topire pe plastic, iar acolo problema este la contact, nu la piesa din capătul firului.
Unele coduri se lămuresc doar prin comanda unui actuator din tester, cu motorul oprit sau la ralanti, în funcție de procedură. Comandăm electrovalva, clapeta, pompa sau releul și urmărim dacă reacția apare în parametri, în sunet și în măsurarea electrică. Dacă actuatorul nu răspunde, măsurăm rezistența bobinei și tensiunea la mufă în timpul comenzii. O comandă care apare în tester și nu produce nicio reacție arată un circuit întrerupt sau un actuator blocat mecanic.
După înlocuirea unei piese care comunică cu calculatorul, scriem codarea sau facem învățarea necesară, altfel noul senzor funcționează cu valorile vechiului. Codarea se face în funcție de configurația mașinii, cu datele citite din fișierul de identificare. Verificăm apoi că valoarea citită în parametri live se schimbă firesc la variația condițiilor, fiindcă o piesă nouă necodată poate arăta corect pe banc și greșit pe mașină.
Ștergerea codurilor este ultimul pas, nu primul, iar înainte de ea notăm tot ce am citit, inclusiv starea și datele înghețate. După ștergere, monitoarele pornesc de la zero și au nevoie de un ciclu de condus ca să ruleze din nou. Unele monitoare cer condiții precise: motor rece la pornire, mers constant la viteză medie, o perioadă de ralanti și o accelerare parțială. Fără acest ciclu, un cod care nu a revenit poate să apară la client după două zile.
Explicăm clientului ce monitoare au rulat și ce monitoare sunt încă în așteptare, pentru că diferența contează la o viitoare inspecție. Un cod care revine după ștergere, în aceleași condiții, arată un defect care nu a fost atins de lucrare. Dacă simptomul se schimbă după intervenție, reluăm citirea din zero, cu aceleași repere de temperatură și de sarcină.
Primiți fișa cu codurile citite pe fiecare modul, cu starea fiecăruia, cu datele înghețate acolo unde există și cu valorile măsurate la mufa piesei. Raportul notează ce s-a exclus prin măsurătoare și ce a rămas suspect, ca să știți pe ce criteriu s-a luat decizia. Dacă o piesă a fost înlocuită, fișa arată codarea făcută și valorile citite după montaj. Vă arătăm în parametri live cum arată o valoare normală, ca să puteți recunoaște o revenire a simptomului.
Stabiliți împreună cu noi un interval rezonabil pentru recitirea codurilor, în funcție de cât de des apare simptomul. La un defect intermitent, recitirea după o săptămână de mers obișnuit spune mai mult decât o probă de zece minute în atelier. Dacă martorul se aprinde din nou, notați regimul și temperatura de afară, fiindcă aceste două date scurtează mult următoarea verificare.
| Element | Sursă | Ce confirmă |
|---|---|---|
| Starea codului | citire pe modul, cu byte de stare | dacă defectul este activ acum sau doar memorat |
| Datele înghețate | memoria modulului, la momentul eșecului | regimul în care a apărut defectul |
| Tensiunea la senzor | multimetru, cu contactul pus și în sarcină | dacă alimentarea și masa sunt corecte |
Programari: 0752 099 005. Spuneti simptomul la telefon, ca sa primeasca un interval de timp, nu o estimare.
Un cod revine când monitorul rulează din nou în condițiile care produc eșecul, iar cauza nu a fost remediată. Dacă ștergerea a fost făcută fără măsurători, revenirea este așteptată.
Puteți veni cu el, iar noi îl recitim împreună cu starea și cu datele înghețate, pentru că lista de coduri fără context se interpretează greu. O citire făcută cu un tester generic poate să nu arate codurile din modulele care nu răspund pe protocolul comun.
Unele coduri se lămuresc într-o singură vizită, altele cer reproducerea simptomului pe drum, cu parametrii selectați. Vă spunem din prima discuție dacă este nevoie de o probă pe traseu.
Citim toate modulele care răspund, iar ștergerea se face doar după ce notăm ce am găsit în fiecare. Unele module păstrează coduri permanente care nu dispar prin comandă și care se validează doar prin cicluri de condus.
Informatii despre lucrarea din atelier. Pretul se confirma la preluare, dupa ce se cunoaste simptomul.