O ieșire de modul se verifică cu consumatorul conectat, fiindcă o probă făcută fără sarcină arată tensiune acolo unde, cu lampa montată, valoarea cade. Măsurăm apoi curentul consumatorului și comparăm rezultatul cu cel de pe o ieșire care funcționează. Diferența dintre cele două citiri arată dacă defectul stă pe ieșire, pe consumator ori pe traseul dintre ele.
O ieșire căzută se vede ca o funcție care lipsește, în timp ce restul mașinii se comportă normal, iar diferența aceasta arată că lucrarea poate rămâne pe placă. La un modul de caroserie, funcția care lipsește este o lumină ori un geam, iar la un calculator de motor este un injector ori o electrovalvă. Când două funcții de pe aceeași ieșire cad împreună, verificarea începe de la alimentarea modulului, fiindcă o cădere de tensiune se vede pe toate canalele deodată.
Notăm ce a cerut șoferul și ce s-a întâmplat, fiindcă o funcție care nu pornește deloc arată altceva decât una care pornește și se oprește după câteva secunde. Notăm și temperatura la care apare simptomul, fiindcă o ieșire care cade doar la cald se comportă altfel pe banc. Înainte de a măsura, citim erorile din modul și le păstrăm, ca să comparăm lista de după probă cu cea de dinainte. Consumul pe ieșire se poate citi cu clema, fiindcă un curent mare arată o parte de putere care se încălzește.
Tensiunea pe ieșire se citește cu consumatorul conectat, fiindcă un voltmetru pus pe un pin liber arată o valoare bună care nu spune nimic despre ce se întâmplă când prin fir trece curent. Cu lampa montată, valoarea cade la un nivel care arată cât de mult se încălzește contactul din interiorul modulului. Repetăm proba cu lampa de 21 W, fiindcă ea pune pe fir curentul unui consumator real, iar diferența dintre cele două citiri se notează. Citim din nou la câteva secunde după comandă, fiindcă o ieșire care dă tensiune scurtă și apoi o retrage arată o protecție care lucrează.
Consumul consumatorului se poate citi și cu clema în jurul firului, fără a întrerupe circuitul, ca să nu trezim modulele adormite și să nu pierdem starea în care se afla mașina. Notăm în fișă pinul măsurat și valoarea citită, iar alături trecem starea portierelor și poziția cheii, fiindcă aceste detalii se schimbă de la o probă la alta. Când valoarea se schimbă între două citiri făcute la fel, avem un contact instabil pe traseu.
Un motor obosit trage mai mult curent și arde etajul de comandă, iar simptomul apare ca o funcție care lipsește pe o singură ieșire. La suflanta de climatizare, un motor cu rulmenți uzați arde modulul nou în câteva săptămâni, așa că jocul rotorului se verifică înainte de a comanda piesa. Curentul se citește la fiecare treaptă, iar o valoare care crește arată un motor care se apropie de blocaj.
La un motoraș de clapetă, comparăm poziția cerută cu poziția reală, fiindcă un motoraș blocat dă eroare doar când se cere o anumită temperatură. La un injector, rezistența sub specific ori un scurt la masă ard treapta de putere din calculator, așa că proba se face pe consumator înainte de a atinge modulul. Valorile se notează pe cilindru, ca să vedem dacă diferă de la unul la altul.
Când ieșirea dă tensiune, verificăm consumatorul pe o sursă separată, fiindcă un motoraș obosit trage curent mare și modulul își limitează comanda pentru a se proteja. Un motoraș care primește tensiune fără să se miște arată o problemă mecanică, iar ieșirea modulului rămâne suspectă abia după ce consumatorul a fost verificat. Proba pe sursă separată se face cu consumatorul demontat, pe masă, cu aceeași tensiune ca pe mașină.
La un consumator care se mișcă greu, măsurăm curentul la pornire și după câteva secunde de funcționare, fiindcă un rulment uzat crește curentul abia după ce se încălzește. Repetăm proba la temperatura de afară din ziua în care a apărut reclamația, fiindcă o clapetă cu vaselină îngroșată se mișcă altfel la frig. Când consumatorul se comportă corect pe sursă separată, ancheta se mută pe ieșirea modulului și pe traseul dintre ele.
La un modul de caroserie, ieșirea trece printr-un releu ori printr-o punte de putere de pe placă, iar un releu blocat pe contact ține consumatorul pornit după ce comanda a fost retrasă. La modulul care comandă farurile, intervenția se face pe punțile de putere și pe lipiturile de sub relee, apoi se verifică fiecare funcție a farului, inclusiv reglajul pe înălțime. Un contact lipit se vede la probă, când consumatorul rămâne activ după oprirea comenzii. La direcția asistată, punțile de putere se verifică pe banc, iar după montaj urmează calibrarea pe mașină.
Defectele interne se arată prin solenoidane cu rezistența în afara intervalului ori prin lipituri fisurate pe placa de putere, iar pe banc comanda se reproduce cu aceleași semnale, pe o sarcină echivalentă cu cea de pe mașină. Curentul se măsoară în timpul impulsului, fiindcă așa separăm defectul din interiorul modulului de un defect de cablaj care dă aceleași simptome. Când puntea este compromisă, componenta se înlocuiește și legătura la traseu se reface, cu verificare de izolație față de masele vecine.
Comparăm valoarea citită pe ieșirea suspectă cu cea de pe o ieșire care funcționează, fiindcă diferența arată unde se pierde legătura. La un modul cu mai multe canale, citim toate canalele în aceleași condiții, cu aceeași sarcină, iar canalul care iese din rând se verifică separat pe traseu. Când două canale diferă mult, urmărim traseul canalului care iese din rând, pin cu pin, până la consumator. Notăm valorile una lângă alta, ca să vedem dacă diferența este mică și stabilă ori apare doar la cald.
La o ieșire care alimentează un senzor, referința de 5 V, cu toleranță de 0,25 V, se citește la pinul senzorului, iar o valoare ieșită din interval arată alimentarea modulului. Când referința este corectă și semnalul lipsește, verificarea trece la senzor și la firul lui. Păstrăm valorile în fișă, fiindcă la o revenire comparăm aceleași puncte de măsură, în aceleași condiții de temperatură.
Urmăriți funcția care a fost reclamată, cu ora la care ați încercat și cu temperatura de afară, fiindcă o ieșire care cade doar la cald se vede altfel dimineața. La un far, verificați fiecare treaptă pe rând, cu motorul pornit, iar la un geam urmăriți dacă mișcarea este lină pe toată cursa. Vă rugăm să ne spuneți dacă simptomul a apărut după o ploaie ori după o spălare, fiindcă umezeala din conectori schimbă contactul.
Un far care funcționează la prima vedere poate da eroare după câteva zile de mers pe ploaie, așa că urmărirea se face pe un drum scurt, cu farurile aprinse și cu semnalizarea pornită. Vă arătăm valorile citite înainte și după lucrare, cu pinul și cu sarcina folosită, ca să aveți o imagine clară a intervenției făcute pe modulul dumneavoastră. Când modulul a fost reparat pe placă, codarea mașinii rămâne pe loc, iar funcțiile revin fără rescriere. Notăm în fișă și consumatorii verificați separat, fiindcă la o revenire pornim de la același punct.
| Situatie | Ce se face | De ce |
|---|---|---|
| O singură funcție lipsește | Se măsoară ieșirea cu consumatorul conectat | Fără sarcină valoarea arată bine |
| Consumatorul se mișcă greu | Se citește curentul pe fiecare treaptă | Un motor obosit trage curent mare |
| Ieșirea dă tensiune, funcția lipsește | Se verifică consumatorul pe sursă separată | Defectul poate sta pe partea mecanică |
| Consumatorul rămâne pornit | Se verifică puntea de putere pe banc | Un releu lipit ține contactul închis |
Pentru că o probă făcută fără sarcină arată tensiune acolo unde valoarea cade cu lampa montată. Măsurăm cu consumatorul conectat, comparăm cu o ieșire care funcționează, apoi verificăm consumatorul pe o sursă separată.
Prin curentul care crește de la o treaptă la alta și prin comportamentul de la pornire, când valoarea urcă brusc. La suflantă, un motor cu rulmenți uzați arde modulul nou în câteva săptămâni, așa că jocul rotorului se verifică înainte de a comanda piesa.
Modulul păstrează codarea mașinii, iar funcțiile revin fără rescriere, fiindcă piesa rămâne aceeași. Verificăm fiecare funcție a ieșirii la predare, cu consumatorul montat, și notăm în fișă punctele de măsură.