La Audi, verificarea sistemului ABS începe cu autotestul pe care modulul îl face la punerea contactului, fiindcă zgomotul pompei și curentul absorbit în acele secunde arată dacă partea hidraulică răspunde. Ascultăm pompa, măsurăm curentul pe firul ei de alimentare și notăm dacă autotestul se încheie. Când pompa nu pornește deloc, verificarea se mută pe alimentare și pe conector înainte de a demonta modulul.
Punem contactul fără a porni motorul și ascultăm autotestul pompei, care se aude ca o bâzâit scurt de două secunde. În același timp măsurăm curentul pe firul de alimentare al pompei, cu un clește de curent, și notăm valoarea. Un autotest mut arată o problemă pe alimentare sau un motor blocat, iar un curent mare arată o pompă care se învârte greu.
Verificăm apoi tensiunea bateriei în repaus și în timpul autotestului, fiindcă o cădere mare în acele secunde arată un contact care nu ține sub sarcină. Notăm în fișă tensiunea, curentul și durata autotestului, ca să avem o referință la montaj. Citim apoi erorile din modul și din tabloul de bord, fiindcă o diferență între cele două liste arată o eroare de comunicație, care se verifică separat.
Pe A3, mașina ajunge în atelier cu martorul ABS aprins după pornire și cu un mesaj scurt în bord. Verificăm întâi autotestul pompei și tensiunea la conectorul modulului, apoi citim erorile și le comparăm cu cele din modulul de motor. Un martor care se aprinde la fiecare pornire arată o eroare permanentă, iar un martor care apare după câțiva metri arată un semnal care se pierde în mers.
Când eroarea este permanentă, măsurăm alimentarea modulului cu contactul pus și verificăm siguranțele din panoul de lângă bord. Un contact oxidat pe un pin al conectorului dă aceeași eroare ca un modul defect, așa că inspectăm pinii la lumină și curățăm zona dacă găsim urme verzi. Refacem lipiturile doar după ce am confirmat că tensiunea ajunge la modul. Verificăm și starea siguranțelor din panoul interior, fiindcă una dintre ele alimentează modulul prin alt circuit decât pompa, iar o siguranță arsă dă un martor aprins fără nicio eroare stocată. Notăm în fișă fiecare siguranță verificată, ca să nu reluăm aceeași etapă la o revenire.
Pe A6L, simptomul care ajunge în atelier este o frânare care trage într-o parte la apăsare fermă, cu martorul aprins câteodată. Verificăm întâi presiunea pe cele două circuite și starea etrierilor, fiindcă un etrier care nu revine schimbă repartizarea forței. Măsurăm apoi semnalul senzorilor de pe roți, la mers încet, și comparăm cele patru valori.
Dacă presiunea este egală și una dintre roți frânează mai mult, verificăm senzorul și coroana de pe roata respectivă, apoi starea conductelor flexibile. O conductă care se umflă la presiune ține presiunea pe etrier după eliberarea pedalei, iar simptomul apare ca o tragere spre partea aceea. Verificăm și valorile de presiune citite de modul, fiindcă un senzor de presiune cu offset schimbă repartizarea.
Pe Q7, pompa V64 are un consum mare la pornire, așa că verificăm întâi starea bateriei și legăturile de la borne. Măsurăm curentul la autotest și comparăm valoarea cu cea din datele mașinii, apoi verificăm dacă pompa se oprește după cele câteva secunde normale. O pompă care rămâne pornită golește bateria peste noapte și lasă erori care apar dimineața.
Când pompa nu pornește, măsurăm tensiunea la conectorul ei, cu contactul pus, și continuitatea firului de masă. Un conector cu urme de lichid de frână arată o scurgere pe la garnitura pompei, iar lichidul ajunge pe placă și produce scurturi. Reparația pe modul cere curățarea zonei și refacerea lipiturilor, cu test pe banc înainte de montaj. Verificăm și presiunea din circuit după montaj, fiindcă o pompă care funcționează și nu urcă presiunea arată aer pe traseu sau o supapă care nu închide.
Modulul compară presiunea din circuite cu informația de la senzorii de accelerație, așa că o valoare greșită schimbă comportamentul sistemului fără ca frâna să aibă o problemă mecanică. Citim valorile în valori reale, cu mașina pe loc și apoi în mers, și le comparăm cu cele din datele tehnice. Un offset constant arată senzorul, iar o valoare care sare arată un contact.
Verificăm senzorul de accelerație prin citirea valorii la mașina oprită, pe suprafață plană, fiindcă montajul lui influențează calibrarea. După înlocuire se face calibrarea din tester, cu mașina pe plan orizontal și cu roțile drepte. Un senzor montat strâmb dă erori care apar doar la viraje strânse, iar simptomul se repetă la fiecare manevră în parcare. Verificăm și valoarea pe care o vede modulul de motor, fiindcă unele funcții se folosesc de aceeași informație și aprind martori care par fără legătură cu frâna. Când valorile diferă între module, măsurăm traseul de date până la fiecare consumator, fiindcă o legătură comună explică ambele erori.
Cablajul senzorilor trece pe lângă pasajele roților, unde apa și praful ajung la conectori. Desfacem conectorul, îl inspectăm la lumină și uscăm contactele înainte de a-l închide la loc. Verificăm continuitatea firului până la modul, cu bornele scoase, și măsurăm rezistența de izolație față de caroserie, fiindcă un fir ros lasă semnalul să scadă când plouă.
Protejăm zonele refăcute cu tub termocontractabil și montăm la loc clemele de fixare, ca să nu atârne cablajul. Un fir care se freacă de caroserie se rupe în câteva luni, iar eroarea revine fără o cauză aparentă. Notăm în fișă ce conectori au fost desfăcuți, ca să știm unde să căutăm dacă simptomul reapare.
Pe banc alimentăm modulul cu o sursă reglată, cu limitare de curent, și îl conectăm la un adaptor care imită rețeaua mașinii. Verificăm consumul în repaus, apoi consumul cu pompa comandată, și comparăm valorile cu cele citite pe mașină. O diferență mare arată un scurt pe placă, iar atunci reluăm verificarea zonei pe care am intervenit.
Desfacem carcasa după ce am notat codul piesei și am fotografiat poziția șuruburilor. Inspectăm la microscop zona de putere și zona conectorului, unde căldura lasă urme, și căutăm lipituri fisurate. Refacerea lipiturilor se face cu flux și temperatură controlată, apoi placa se curăță, ca să nu rămână reziduu care atrage umezeală.
După orice intervenție pe circuitul hidraulic, aerisirea se face cu procedura din tester, care comandă pompa și supapele în ordine. Aerisirea făcută doar la pedală lasă aer în supape și pedala rămâne lungă, chiar dacă modulul este bun. Urmărim valorile de presiune în timpul procedurii și repetăm ciclul până când presiunea urcă fără să cadă.
Verificăm apoi nivelul lichidului de frână și starea lui, fiindcă un lichid vechi absoarbe apă și schimbă comportamentul la cald. Facem o probă de frânare la viteză mică, pe suprafață uscată, și urmărim dacă pedala rămâne fermă. Dacă pedala se lasă după câteva apăsări, căutăm o scurgere la etrieri sau la conducte.
Prima întrebare privește momentul aprinderii martorului, adică dacă apare la pornire, după o frânare puternică sau pe ploaie. A doua se referă la comportamentul pedalei, fiindcă o pedală lungă are altă cauză decât un martor aprins cu pedala fermă. Vă rugăm să ne spuneți dacă mașina a fost spălată recent și dacă s-a intervenit pe frâne în ultimele luni.
Întrebăm și despre zgomot, fiindcă un bâzâit prelungit după oprirea motorului arată o pompă care rămâne pornită. Notați dacă martorul se stinge singur după repornire și dacă simptomul apare la viteză mică. O fotografie a bordului, cu martorii aprinși, ajută la prima verificare și scurtează etapa de măsurători.
Predarea începe cu o citire din toate modulele, cu contactul pus, și cu o probă de autotest, ca să confirmăm că pompa pornește și se oprește normal. Facem apoi un drum scurt, cu frânări line și cu o oprire completă, și urmărim dacă martorul rămâne stins. Verificăm și consumul în repaus, după ce mașina se liniștește, fiindcă o pompă care rămâne activă se vede acolo.
Vă arătăm valorile notate înainte și după reparație și vă explicăm ce a rămas de urmărit. Dacă modulul a fost reparat pe placă, vă rugăm să reveniți după câteva sute de kilometri pentru o citire de control. Verificarea aceea este scurtă și arată dacă lipiturile refăcute țin după ce mașina trece prin cicluri de cald și rece. Notăm în fișă și consumul în repaus, ca să putem compara la o eventuală revenire.
Începem cu mașina pe elevator și cu roțile rotite de mână, la viteza de mers pe jos, fiindcă acolo se vede dacă o roată trimite o valoare care nu urmează pe celelalte. Citim cele patru viteze în valori reale și notăm roata care cade la zero sau care raportează mai mult decât vecinele ei, împreună cu regimul în care apare diferența. Repetăm proba pe un drum drept, la pas, cu volanul ținut drept, ca să avem aceeași referință la montaj și la predare, pe mașina dumneavoastră.
Autotestul pompei se ascultă la punerea contactului, cu capota ridicată, și durează câteva secunde bune. Măsurăm curentul pe firul de alimentare al pompei în acel interval și îl trecem în fișă alături de tensiunea bateriei, fiindcă o cădere mică schimbă durata autotestului. Pe A3, unde martorul rămâne aprins după pornire, repetăm proba de două ori la rând, iar dacă pompa V64 de pe Q7 pornește a doua oară fără să se oprească, verificăm comanda venită din modul înainte de a demonta pompa.
| Simptom | Modul sau cod | Ce se masoara |
|---|---|---|
| Martorul rămâne aprins după pornire | A3 | Autotestul pompei și tensiunea la modul |
| Frânarea trage într-o parte | A6L | Presiunea pe circuite și semnalul senzorilor |
| Pompa nu pornește la contact | V64 pe Q7 | Curentul și tensiunea la conectorul pompei |
| Pedala rămâne lungă după lucrare | Modul ABS | Presiunea în timpul aerisirii comandate |
Puteți merge la viteză redusă, însă sistemul nu mai intervine la blocarea roților, așa că frânați devreme și păstrați distanță față de mașina din față. Verificarea se face în aceeași săptămână, fiindcă o eroare permanentă ascunde des o problemă de alimentare care se agravează. La prima citire vedem dacă autotestul pompei se încheie.
Pompa primește comandă de la modul, iar o comandă care nu se oprește arată un contact pe firul de alimentare sau un modul care nu intră în veghe. Măsurăm curentul după liniștire și comparăm valoarea cu pragul din datele mașinii. Dacă rămâne mare, verificăm modulul pe banc, în condiții de repaus.
Ascultăm pompa la punerea contactului, măsurăm curentul în acele secunde și notăm tensiunea bateriei în timpul probei. O pompă care pornește și nu se oprește cere verificarea comenzii, iar una mută cere verificarea alimentării. Repetăm proba cu motorul pornit, fiindcă unele module comandă autotestul doar la contact.
Piesa de schimb primește codarea citită din configurația mașinii, apoi calibrarea senzorilor se face cu mașina pe suprafață plană. Fără aceste etape, martorul rămâne aprins deși piesa este bună. Păstrăm fișierul citit din modulul vechi și notăm în fișă presiunile citite după montaj.