Sistemul de parcare de pe seria E folosește senzori cu ultrasunete în bară, iar un defect se vede ca un colț care semnalizează continuu ori ca o zonă care nu mai avertizează deloc. Senzorii primesc alimentare pe un fir comun și răspund pe câte un fir propriu, așa că o cădere pe alimentare oprește toți senzorii de pe aceeași bară. Verificările de mai jos arată ordinea pe care o urmăm, de la testul de clic până la codarea de după înlocuire.
Șoferul povestește despre un sunet continuu la mers înapoi, despre o zonă care nu mai avertizează ori despre un buton care nu mai aprinde nimic. Uneori martorul din bord apare împreună cu un mesaj scurt la pornire, iar după câteva minute totul revine. Notăm ce colț semnalizează, fiindcă un colț care semnalizează continuu arată un senzor care vede un obstacol acolo unde nu este nimic.
Întrebăm dacă simptomul a apărut după o atingere în parcare ori după o vopsire a barei, fiindcă un senzor vopsit cu prea multe straturi își pierde sensibilitatea. Verificăm dacă bara a fost demontată recent, fiindcă o mufă împinsă pe jumătate dă un senzor care cade la vibrație. Notăm dacă simptomul apare la rece, fiindcă umezeala din senzor schimbă citirea la prima pornire.
Fiecare senzor are o membrană care vibrează la o frecvență înaltă, iar vibrația se aude ca un clic scurt când punem urechea aproape de el. Cu contactul pus și cu sistemul pornit, ascultăm fiecare senzor, fiindcă unul care nu se aude este mut. Testul acesta se face cu motorul oprit și cu mașina într-un loc liniștit, altfel zgomotul de fundal acoperă clicul.
Un senzor care se aude prea încet arată o membrană obosită, iar unul care se aude constant arată un senzor care nu se oprește din emisie. Verificăm apoi ce arată testerul în datele live, fiindcă acolo se vede distanța citită de fiecare senzor. Un senzor care raportează o distanță fixă, indiferent de ce este în fața barei, se înlocuiește.
Senzorii de pe o bară primesc alimentare prin același fir, iar modulul le citește pe rând, așa că o cădere pe firul comun oprește toată bara. Măsurăm tensiunea pe alimentare la mufa unui senzor, cu contactul pus și cu sistemul pornit, fiindcă o valoare mică explică de ce tac toți deodată. Repetăm măsurătoarea la capătul celălalt al barei, fiindcă o cădere pe traseu se vede mai bine acolo.
Verificăm și firul de masă al senzorilor, fiindcă o masă slabă dă citiri care sar și un clic neregulat. Urmărim mănunchiul din bară până în caroserie, fiindcă el trece printr-un burduf care se îndoaie și se rupe în timp. Notăm valorile măsurate la fiecare capăt, fiindcă diferența dintre ele arată unde se pierde tensiunea.
Mufa care leagă bara de caroserie stă într-o zonă expusă la stropi, iar garnitura ei se strivește la fiecare montaj. Verificăm dacă în mufă este apă ori un depozit verde pe pini, fiindcă oxidul dă un contact care apare și dispare. Uscăm mufa, curățăm pinii cu spray de contact și verificăm dacă fiecare pin se opune la împingere, fiindcă unul lărgit nu mai face contact.
După o vopsire, verificăm dacă inelele de etanșare ale senzorilor au fost puse la loc, fiindcă un senzor montat fără inel ia apă pe la margine. Urmărim dacă simptomul apare după ploaie, fiindcă atunci căutarea începe de la etanșări. Notăm ce senzori au fost atinși la lucrarea anterioară, fiindcă ordinea lucrării arată unde s-a greșit.
Modulul comandă senzorii, citește răspunsurile și le trimite mai departe către afișaj, iar o eroare internă se vede ca un sistem care nu pornește deloc. Citim erorile din modul și le notăm cu textul lor, fiindcă un cod de senzor are altă urmare decât unul de alimentare. Verificăm apoi dacă modulul primește comanda de la buton, fiindcă un buton obosit oprește sistemul fără ca el să aibă un defect.
Măsurăm alimentarea modulului și masa lui, cu mufa conectată, fiindcă o cădere sub sarcină dă erori care apar doar când sistemul lucrează. Verificăm și legătura cu rețeaua de date, fiindcă modulul are nevoie de informația de viteză ca să pornească sistemul la mers înapoi. Notăm ce valori se văd în datele live la fiecare punere de contact, fiindcă o valoare care lipsește arată traseul.
Un senzor neoriginal poate avea altă caracteristică și dă citiri care nu se potrivesc cu ceilalți, deși clicul se aude. După înlocuire, verificăm dacă modulul recunoaște senzorul, fiindcă unele module cer o codare cu numărul de senzori de pe bară. Citim din nou erorile, fiindcă un senzor nerecunoscut lasă un cod care revine la fiecare pornire.
Când bara a fost schimbată cu una care are alt număr de senzori, codarea veche lasă o zonă fără avertizare, fiindcă modulul așteaptă un senzor care nu există. Scriem codarea potrivită și probăm sistemul cu un obstacol pus la distanțe diferite. Notăm ce codare a fost scrisă, fiindcă la o revenire verificarea începe de la ea.
Un senzor care dă eroare doar dimineața arată umezeală în capsulă, fiindcă membrana îngheață sau condensul schimbă citirea la primele minute. Simptomul dispare după ce mașina merge, iar eroarea rămâne în memorie fără să revină în aceeași zi. Verificăm etanșarea senzorului și starea barei în zona lui, fiindcă o lovitură mică lasă o fisură care nu se vede.
Scoatem senzorul cu grijă, fiindcă el stă prins în cleme care se rup ușor la rece, și verificăm dacă în mufa lui este apă. Uscăm zona și probăm din nou dimineața, fiindcă proba făcută la cald nu arată nimic. Notăm temperatura la care apare eroarea, fiindcă ea arată dacă avem o problemă de condens.
Predarea începe cu un test de clic la toți senzorii, făcut cu contactul pus și cu sistemul pornit, fiindcă un senzor mut se aude imediat. Aprobăm apoi sistemul cu un obstacol la câteva distanțe, fiindcă avertizarea trebuie să crească treptat. Urmărim dacă zona semnalizată corespunde cu locul în care se află obstacolul, fiindcă o zonă greșită arată alt senzor.
Vă arătăm valorile citite înainte și după lucrare, ca să aveți o imagine clară asupra sistemului dumneavoastră. Spuneți-ne dacă simptomul apare după ploaie, fiindcă atunci căutarea începe de la etanșări. Notăm în fișă senzorii înlocuiți și codarea scrisă, fiindcă la o revenire verificarea începe de la aceleași puncte.
| Simptom | Cauza probabila | Ce se masoara |
|---|---|---|
| Un colț semnalizează continuu | Senzor cu membrană blocată | Clicul senzorului și distanța citită în datele live |
| Toată bara tace deodată | Cădere pe alimentarea comună | Tensiunea pe alimentare, la ambele capete ale barei |
| Sistemul nu pornește deloc | Buton ori alimentare de modul | Tensiunea pe modul și starea butonului |
| Eroare doar dimineața | Condens în capsula senzorului | Citirea la rece și starea etanșării |
Prin testul de clic, cu contactul pus și cu sistemul pornit, fiindcă membrana care vibrează se aude aproape de senzor. Un senzor mut se înlocuiește, iar unul care se aude prea încet se verifică în datele live. Testul se face într-un loc liniștit, altfel zgomotul acoperă clicul.
Pentru că primesc alimentare prin același fir, iar o cădere pe el oprește toată bara deodată. Măsurăm tensiunea la ambele capete ale barei, fiindcă diferența arată unde se pierde. Verificăm și masa senzorilor, fiindcă o legătură oxidată dă aceeași imagine.
Uneori da, însă caracteristica lor poate diferi, iar citirile nu se potrivesc cu ceilalți senzori. După montaj verificăm dacă modulul îi recunoaște și dacă avertizarea crește treptat. Un cod care revine arată un senzor pe care modulul nu îl acceptă.
Verificăm numărul de senzori pe care îl așteaptă modulul, fiindcă o bară cu alt număr lasă o zonă fără avertizare. Scriem codarea potrivită, apoi probăm sistemul cu un obstacol la mai multe distanțe. Notăm codarea scrisă, ca să avem referința la predare.