Corpul de clapetă primește o poziție cerută de la pedala de accelerație și răspunde cu poziția citită pe senzorul lui intern, iar diferența dintre cele două valori aduce mașina în atelier cu relanti oscilant. Verificarea începe la semnalele pedalei și la alimentarea modulului, fiindcă un contact obosit dă aceleași coduri ca un motor de clapetă uzat. Ordinea de mai jos este cea pe care o urmăm pe blocurile 06J și 04E.
Șoferul povestește despre un relanti care urcă și coboară la semafor și despre o întârziere la apăsarea pedalei, iar martorul de motor stă aprins în bord. Mașina intră uneori în mod de avarie, cu turația limitată la o valoare mică. Simptomul apare des dimineața, când motorul este rece, apoi se domolește după câteva minute de mers. Întrebăm dacă s-a curățat clapeta în ultimul an, fiindcă o curățare făcută fără adaptare lasă calculatorul cu o referință veche. Notăm și dacă pedala a fost apăsată cu motorul oprit, fiindcă atunci se scrie o poziție de repaus greșită.
Prima citire se face cu motorul pornit și cu mașina pe loc, urmărind poziția cerută față de poziția citită, apoi relantiul timp de câteva minute. O diferență care crește și scade arată un motor de clapetă care lucrează în salturi, iar o poziție citită care rămâne fixă arată un senzor intern mort. Verificăm și tensiunea bateriei sub sarcină, fiindcă un modul de clapetă cu tensiune mică se mișcă greu. Notăm fiecare valoare la rece și la cald, ca să vedem dacă simptomul urmează temperatura. Repetăm citirea după o oprire de zece minute, fiindcă o clapetă care se răcește între timp arată altfel la a doua măsurătoare.
Codurile care aduc mașina în atelier vorbesc despre o poziție a clapetei care se îndepărtează de valoarea cerută ori despre un semnal neplauzibil de la pedale. Citim codurile din calculator și le notăm cu textul lor, fiindcă un cod de poziție are altă urmare decât unul de semnal. Ștergem apoi erorile și facem un ciclu de contact, ca să vedem care cod revine primul, fiindcă ordinea apariției arată lanțul de la care a pornit defectul. Un cod care revine imediat, la ralanti, arată un defect prezent.
Modul de avarie limitează turația și cuplul, iar mașina se mișcă în regim de protecție până la oprirea motorului. Citim parametrii din timpul avariei, dacă testerul îi păstrează, fiindcă acolo se vede ce valoare a ieșit din interval. Verificăm și dacă avaria apare la apăsarea completă a pedalei, fiindcă o pedală care cere mai mult decât poate clapeta deschide drumul către un senzor de pedală. Notăm condițiile exacte în care apare avaria, ca să le reproducem în atelier. Reproducem apoi avaria pe loc, cu pedala apăsată și cu frâna ținută, fiindcă regimul de protecție se vede cel mai repede așa.
Testerul arată două valori care trebuie să se apropie: poziția cerută, calculată din pedale, și poziția citită pe senzorii clapetei. La ralanti, cererea este mică, iar citirea trebuie să stea în aceeași zonă, cu o variație mică de la o secundă la alta. Când citirea sare peste cerere și revine, avem un motor care caută poziția, iar când cererea urcă și citirea rămâne jos, avem un motor care nu mai primește curent. Comparăm ambele valori la rece și după încălzire.
Măsurăm și cei doi senzori interni ai clapetei, care lucrează în oglindă, fiindcă o valoare care nu se confirmă cu cealaltă arată o peliculă de uzură pe pistă. Ștergem erorile și mișcăm clapeta cu mâna, cu contactul pus, urmărind cele două valori pe ecran. O cădere bruscă a uneia dintre ele arată o zonă moartă pe pistă, vizibilă de obicei la deschideri mici. Notăm la ce unghi apare căderea, fiindcă acolo se vede dacă pista este uzată pe o porțiune scurtă.
Pedala are doi senzori care dau tensiuni diferite, iar calculatorul le compară permanent, fiindcă așa poate recunoaște un fir rupt. Măsurăm tensiunea pe fiecare senzor la ralanti, la jumătatea cursei și la podea, cu contactul pus, fiindcă o valoare care sare arată o pistă uzată. Verificăm și tensiunea de referință, fiindcă o referință care cade sub sarcină face toate citirile neplauzibile. Notăm cele trei puncte pentru fiecare senzor, ca să comparăm valorile cu cele din fișă. Proba se repetă cu pedala mișcată încet, fiindcă o apăsare bruscă ascunde o zonă moartă pe pistă.
Un senzor cu fir întrerupt dă o valoare fixă, iar calculatorul intră în avarie și limitează turația imediat. Un contact oxidat în mufa pedalei dă o valoare care se schimbă la denivelări, iar simptomul apare în mers, la apăsări repetate. Verificăm mufa pedalei la împingere și curățăm pini, fiindcă verdele de pe contacte dă valori care se schimbă de la o oră la alta. Probăm apoi cu pedala apăsată de mai multe ori la rând, urmărind dacă vreo valoare sare.
Motorul clapetei primește curent prin doi pini, iar poziția lui este citită de senzorii interni, așa că o defecțiune a motorului se vede ca o poziție care nu urmează cererea. Măsurăm rezistența înfășurării și comparăm cu o clapetă de referință, fiindcă o înfășurare întreruptă dă un motor mort. Verificăm și comanda pe pinii motorului, cu osciloscopul, fiindcă un impuls care apare și dispare arată un driver care se protejează. Un motor care bâzâie fără să miște clapeta arată un pinion ros, iar unul care se mișcă până la capăt arată un opritor spart.
La deschidere, pinionul și roata dințată arată uzură pe câțiva dinți, iar jocul dintre ele se simte cu mâna. Curățăm corpul de clapetă cu un spray pentru clapete, fără să împingem clapeta cu degetul, fiindcă o împingere forțată rupe pinionul. Verificăm apoi arc și opritorul de repaus, fiindcă un opritor ros lasă clapeta să închidă prea mult. Notăm jocul găsit și unghiul la care apare, ca să avem o referință la montaj și la o revenire.
Pe 06J corpul de clapetă este montat separat de calculator, iar legătura dintre ele trece prin șase fire care duc alimentarea, masa și semnalele. Măsurăm continuitatea fiecărui fir, cu mufele scoase, fiindcă o probă cu modulele conectate dă valori false prin circuitele interne. Verificăm și ecranajul, fiindcă un fir de semnal care atinge masa dă o citire care pare senzor mort. Notăm rezistența fiecărui fir, ca să vedem dacă unul iese din rând.
Pe 04E modulul clapetei este integrat pe corp, iar alimentarea lui vine prin același conector ca semnalele, așa că o cădere de tensiune acolo produce coduri de aprindere care induc în eroare. Măsurăm tensiunea pe pinul de alimentare cu contactul pus, apoi cu motorul pornit, fiindcă un contact obosit cedează la curent. Verificăm și masa modulului pe carcasă, fiindcă o legătură oxidată dă o poziție citită care sare. Comparăm citirile cu cele de pe o mașină care lucrează corect și notăm diferența pe fiecare pin, fiindcă un contact care cedează la cald dă valori apropiate la rece.
După curățare ori după înlocuire, calculatorul are nevoie de o adaptare, fiindcă el păstrează valorile de repaus ale clapetei vechi. Adaptarea se face cu contactul pus, fără să apăsăm pedala, și durează câteva zeci de secunde, timp în care clapeta se mișcă singură. Urmărim valorile pe ecran în timpul adaptării, fiindcă o adaptare refuzată arată o clapetă care nu ajunge în pozițiile cerute. Notăm dacă adaptarea s-a încheiat cu succes, fiindcă fără ea relantiul rămâne instabil.
Când adaptarea se refuză, verificăm tensiunea bateriei, fiindcă o tensiune mică oprește procedura la mijloc. Verificăm apoi dacă pedala a fost atinsă în timpul adaptării, fiindcă orice apăsare anulează ciclul. Repetăm adaptarea după ce ștergem erorile, fiindcă un cod vechi blochează scrierea noilor valori. Dacă refuzul revine, măsurăm din nou cei doi senzori interni, fiindcă o pistă uzată nu permite găsirea pozițiilor de capăt.
Predarea începe cu un relanti ținut câteva minute, urmărind dacă turația rămâne stabilă la rece și după încălzire. Probăm apoi apăsări scurte și apăsări complete ale pedalei, fiindcă un răspuns care întârzie arată o clapetă care încă învață pozițiile. Verificăm martorii din bord și citim erorile după probă, fiindcă un cod care apare la drum arată o lucrare neterminată. Notăm valorile de repaus la predare, ca să aveți o referință pentru o revenire.
Vă rugăm să ne spuneți dacă simptomul apare la rece ori după o oprire scurtă, fiindcă diferența mută verificarea pe alimentare ori pe motor. Spuneți-ne și dacă s-a curățat clapeta în alt atelier, fiindcă o adaptare lipsă dă exact acest tablou. Vă arătăm valorile citite înainte și după lucrare, ca să vedeți ce s-a schimbat pe clapeta dumneavoastră. O probă de drum cu o oprire la jumătatea ei încheie predarea.
| Simptom | Cauza probabila | Ce se masoara |
|---|---|---|
| Relantiul urcă și coboară la semafor | Motor de clapetă cu pinion ros | Poziția cerută față de poziția citită, la ralanti |
| Pedala răspunde cu întârziere la apăsare | Pistă uzată pe senzorul pedalei | Tensiunea pe ambii senzori, la trei poziții ale cursei |
| Martorul de motor apare la denivelări | Contact oxidat în mufa pedalei | Stabilitatea tensiunii la mișcarea mufei |
| Codul de poziție revine după ștergere | Adaptare lipsă după curățare | Valorile de repaus scrise după ciclul de adaptare |
Pentru că s-a schimbat cantitatea de aer care trece pe lângă clapetă, iar calculatorul lucrează cu valorile vechi de repaus. Adaptarea rescrie aceste valori, cu contactul pus și fără atingerea pedalei. După adaptare relantiul se așază, iar poziția citită urmează cererea.
Da, atunci când defectul stă pe motor ori pe senzorii interni ai clapetei. Corpul se demontează, se curăță, apoi se verifică pista celor doi senzori pe toată cursa. După montaj se face adaptarea, fiindcă fără ea relantiul rămâne instabil.
Arată că cele două tensiuni ale pedalei nu se mai confirmă reciproc, iar calculatorul limitează deschiderea clapetei. Măsurăm ambii senzori la trei poziții ale cursei, apoi verificăm referința și mufa. Un fir rupt dă o valoare fixă, iar un contact oxidat dă valori care sar.
Cu bateria încărcată, cu contactul pus și cu pedala neatinsă, timp în care clapeta se mișcă singură prin pozițiile de capăt. Urmărim valorile pe ecran, fiindcă o adaptare refuzată arată o clapetă care nu ajunge în capăt de cursă. Repetăm procedura după ștergerea erorilor.