Cheia unei mașini Audi nu este un obiect unic, ci o familie de piese care arată aproape la fel și nu se potrivesc între ele. Numărul de pe carcasă și generația de imobilizator decid ce electronică stă înăuntru. Înainte de a comanda o cheie, măsurăm ce face cheia veche, fiindcă o pastilă descărcată imită o cheie neînvățată.
Cheia de Audi a trecut prin mai multe generații, iar fiecare generație a schimbat felul în care cheia vorbește cu mașina. La modelele vechi, cheia avea un transponder simplu, citit de un inel din contact. La generațiile următoare, transponderul a primit criptare proprie și a fost legat de un modul de acces separat. Pe generația 5, cheia lucrează cu date de securitate care se scriu o singură dată. De aceea o cheie dintr-o generație nu se poate folosi pe alta, chiar dacă intră în contact. Generația se citește și din forma carcasei, fiindcă prinderea lamei diferă de la o familie la alta.
Diferența se vede și la partea de radio, fiindcă placa emitătorului are altă frecvență pe unele variante. O cheie cu frecvență greșită deschide doar când este foarte aproape de receptor, iar restul timpului pare descărcată. Verificăm frecvența declarată pe carcasă înainte de a desface cheia. Notăm și numărul de butoane, fiindcă o carcasă cu alt aranjament ascunde altă placă. Distanța de la care reacționează cheia este ea însăși o măsurătoare utilă, fiindcă o emisie slabă se simte acolo.
Prima măsurătoare se face pe cheie, nu pe mașină, cu un adaptor subțire introdus între pastilă și contactul ei. Măsurăm curentul în repaus, cu butoanele neatinse, fiindcă o cheie care trage curent continuu golește pastila în câteva zile. O valoare mare arată o placă umezită ori un buton lipit. Repetăm citirea după ce apăsăm butoanele și le eliberăm, fiindcă uneori contactul rămâne închis. Adaptorul se face dintr-o folie subțire de cupru, ca să nu forțeze capacul și să nu strice clema pastilei.
Măsurăm apoi tensiunea pastilei sub sarcină, nu doar în gol, fiindcă o pastilă veche arată bine la rece și cade la prima apăsare. Comparăm citirea cu o pastilă nouă, ca să avem termen de referință. Dacă tensiunea cade brusc, cheia nu are suficient curent ca să emită și nici ca să răspundă inelului. Notăm ambele valori în fișă, fiindcă ele se schimbă după o noapte de stat la frig. Pastila se verifică din nou după ce cheia a stat afară, fiindcă atunci cade mai repede decât în atelier.
Pe A4 model vechi, cheia are o carcasă mai groasă și un transponder care se citește la contactul pus. Pe A4 model nou, carcasa este mai subțire, iar cheia poartă date de securitate scrise de modulul de acces. Cele două arată asemănător la prima vedere, iar confuzia se plătește scump. Numărul de pe carcasă este singurul indiciu sigur pe care îl putem citi fără să desfacem piesa. Carcasa veche are un locaș mai adânc pentru pastilă, iar cea nouă este mai plată la spate.
Când clientul aduce o cheie cumpărată de pe altă mașină, verificăm dacă piesa a fost vreodată învățată pe un modul. O cheie folosită are datele de securitate consumate și nu mai poate fi scrisă pe altă mașină. Proba se face pe banc, cu inelul de citire, înainte de a promite ceva. Dacă transponderul răspunde, dar datele nu se pot scrie, cheia rămâne bună doar pentru deschiderea portierelor. Seria transponderului se notează în fișă, ca să nu confundăm cheile între ele la o a doua vizită.
Pe A6 și A8 model nou, cheia este legată de un modul de acces care ține lista de chei și comandă pornirea. Modulul verifică cheia la fiecare punere a contactului, iar un refuz lasă bordul aprins și electromotorul mut. Aici proba cu a doua cheie este obligatorie, fiindcă o cheie validă mută verificarea pe cheia reclamată. Notăm comportamentul fiecărei chei, separat, cu contactul pus de la zero. Proba se face cu contactul luat de la zero, nu cu contactul lăsat pus dintr-o încercare anterioară, fiindcă starea veche rămâne memorată.
Cheia de A8 are și funcții de confort care se pierd când bateria pastilei este slabă, iar proprietarul descrie simptomul ca pe o cheie stricată. Memoria scaunelor și a oglinzilor se pierde prima, fiindcă modulul nu mai primește identificarea cheii. Verificăm dacă portierele se descuie la prima apăsare, fiindcă o întârziere acolo arată emisia slabă. Toate aceste detalii intră în fișă, fiindcă ele arată starea reală a cheii. Memoria oglinzilor se pierde și când cheia este ținută prea departe de receptorul din portieră.
Pe generația 5, cheile poartă numere de carcasă care le separă în două familii, iar 754C și 754J sunt cele care apar cel mai des în atelier. Diferența dintre ele nu este cosmetică, fiindcă placa din interior are altă structură și alt mod de a răspunde. O carcasă de 754C nu primește placa de 754J fără intervenție pe prindere. Verificăm numărul înainte de a comanda piesa și îl scriem în fișă lângă numărul mașinii. Numărul se citește cu o lupă, fiindcă este ștanțat mic pe muchia carcasei și se șterge la uzură.
Când numărul nu se mai citește, fiindcă a fost șters de uzură, cheia se identifică prin citirea transponderului. Interfața arată tipul de criptare, iar tipul ne spune familia de chei. Nu tăiem carcase și nu lipim plăci între ele, fiindcă o asemenea improvizație nu rezistă la umezeală. Păstrăm carcasa veche până la predare, ca să comparăm numerele dacă apare o nepotrivire. O cheie al cărei transponder nu răspunde deloc se declară pierdută, iar piesa se comandă din nou.
Învățarea unei chei noi se face pe mașină, cu contactul pus și cu o interfață care ține sesiunea deschisă. Modulul scrie în cheie datele de securitate și adaugă piesa în lista lui. Procesul cere ca toate cheile existente să fie prezente, fiindcă unele proceduri rescriu lista de la zero. Dacă o cheie veche lipsește, ea rămâne în afara listei și nu mai pornește mașina. Sesiunea se ține cu o sursă de curent stabilă pe baterie, fiindcă o cădere de tensiune în timpul scrierii lasă modulul cu lista incompletă.
Înainte de scriere citim lista de chei și o salvăm, fiindcă ea arată câte piese sunt învățate și pe ce poziții. După scriere verificăm că numărul de chei din listă s-a schimbat așa cum trebuie. Repetăm proba cu fiecare cheie, pe rând, cu portiera închisă. Notăm în fișă ce chei au fost probate și în ce ordine, ca să nu repetăm o probă deja făcută. O listă cu mai multe chei decât are proprietarul arată o învățare făcută în alt atelier, iar acest detaliu se discută înainte de a șterge ceva.
Cheia care deschide portierele, iar la contact nu pornește mașina, are partea de radio bună și partea de imobilizator compromisă. Radioul și transponderul sunt separate, deci o funcție poate cădea fără ca cealaltă să fie atinsă. Citim dacă modulul de acces vede cheia în contact, fiindcă această informație lămurește tot restul. Dacă modulul nu vede cheia deloc, verificăm inelul de citire și mufa lui. Radioul cheii are pastilă proprie, iar transponderul nu depinde de ea, deci o cheie cu pastilă moartă poate deschide mașina fără să pornească.
Inelul de citire este prins în jurul contactului și se poate deplasa la o intervenție pe coloană. Un inel mișcat citește cheia doar când este apăsată lateral, iar simptomul pare o cheie defectă. Verificăm poziția inelului și legătura lui la modul, apoi repetăm proba cu aceeași cheie. Când citirea apare după ce mișcăm inelul, problema este mecanică și nu cere cheie nouă. Inelul se verifică și cu cheia ținută în buzunar, fiindcă un inel deplasat citește uneori și de acolo.
Vă rugăm să ne spuneți câte chei aveți pentru mașină, fiindcă o listă incompletă schimbă felul în care se face învățarea. Întrebăm dacă vreo cheie a fost udată ori ținută în buzunar cu obiecte metalice, fiindcă placa se fisurează la îndoire. Întrebăm și dacă mașina a stat cu bateria deconectată mult timp. Spuneți-ne dacă bordul s-a aprins la fel cu ambele chei, fiindcă acest detaliu separă cheia de modul. Întrebăm și dacă mașina a fost cumpărată recent, fiindcă lista de chei poate fi incompletă față de ce crede noul proprietar.
La predare lăsăm scris ce chei sunt învățate, cu numerele de carcasă citite și cu valoarea curentului de repaus pentru fiecare. Vă arătăm ce s-a scris în memoria modulului, ca să aveți o imagine clară asupra lucrării făcute pe cheile dumneavoastră. Recomandăm păstrarea carcasei vechi până la confirmarea funcționării, fiindcă numărul de pe ea rămâne singura referință. Repetăm proba de pornire după o pauză, cu motorul rece, fiindcă o cheie cu pastilă slabă cade la a doua încercare. Notăm și ora la care s-a făcut proba, fiindcă o pastilă slabă cedează după câteva ore, nu imediat.
| Simptom | Cauza probabila | Ce se masoara |
|---|---|---|
| Cheia deschide portierele, mașina nu pornește | Transponder necitit de inel | Curentul cheii în repaus și citirea transponderului pe banc |
| Cheia nu face nimic, nici la deschidere | Pastilă descărcată ori contact murdar | Tensiunea pastilei, măsurată sub sarcină |
| Cheia nouă nu se învață | Familie de carcasă nepotrivită | Numărul de pe carcasă, comparat cu piesa din fișă |
| Pornirea se întrerupe după câteva secunde | Imobilizator care nu confirmă cheia | Starea cheii în datele modulului de acces |
Numărul de pe carcasă spune familia de chei, nu datele mașinii. Cheia se scrie pe modulul de acces al mașinii, cu toate cheile existente prezente la procedură. Citirea listei de chei se face înainte, ca să știm ce piese sunt deja învățate.
Pentru că generațiile diferă la transponder și la felul în care se scriu datele de securitate. Carcasa poate intra în contact, dar modulul nu recunoaște piesa. Identificarea se face după numărul de pe carcasă, înainte de orice comandă.
Sunt două familii de carcase folosite pe această generație de chei, cu plăci care nu se schimbă între ele. O carcasă dintr-o familie nu primește placa celeilalte fără intervenție pe prindere. Numărul se notează în fișă lângă numărul mașinii.
Se verifică inelul de citire, fiindcă poziția lui se schimbă la o intervenție pe coloană. Apoi se măsoară curentul cheii în repaus, ca să excludem o pastilă slabă. Dacă inelul este la locul lui și cheia trage curent normal, se citește transponderul pe banc.